Trebuie.

     ”Trebuie” a devenit un verb atât de des folosit și în contexte atât de nepotrivite. Spre exemplu ”trebuie să mă lași...” , ”trebuie să mergem...” etc. Un verb care pare că impune ceva altei persoane, un verb care de cele mai multe ori nu atrage chiar simpatia oamenilor din jur.

     Nu TREBUIE să ți se dea voie, nu trebuie să faci neapărat ceva. Totul este mai mult decât opțional pentru că fiecare acțiune are și reacțiunile ei. Fapte și consecințe. Nu TREBUIE să-ți faci temele, dar n-ar fi rău să le faci. Nu TREBUIE să mergi undeva, dar ți-ar plăcea s-o faci. Exemplele astea sunt potrivite atâta timp cât te presezi pe tine cu verbul ”trebuie”.

    Când îl arunci altora, spre exemplu ”trebuie să îmi dai.../trebuie să mă lași să fac...” deja mi se pare nesimțire. Practic, îți impui cu forța punctul de vedere și dorințele tale. Nimeni nu TREBUIE să te ajute, nu are nimeni obligația asta, eventual, ți-ar plăcea să fii ajutat sau ar fi bine să fii ajutat, dar nu TREBUIE.

    Trăim într-o lume în care ne-am pierdut aptitudinile de comunicare, în care nu mai avem tact și nu știm cum să abordăm oamenii în așa fel încât să primim ce ne dorim. Toți credem că ni se cuvin anumite lucruri, motiv pentru care apar atitudinea de ”divă” și verbul ”trebuie”. E corect să avem anumite așteptări, păcat este că nu știm cum să obținem ce vrem.

    Am scris articolul ăsta pentru că m-am săturat de dive și frustrați care îmi tot impun că ei ”trebuie” să facă ceva sau să fie ajutați cu ceva. Ar fi cazul să învățăm să vorbim și să lăsăm figurile atunci când avem nevoie de ceva. Bunătatea nu a omorât pe nimeni.

P.S. Totuși, singurul lucru pe care cred că trebuie să îl facem este să nu asortăm roșu cu verde! J