Mereu m-am bucurat ca
un copil mic când începea să ningă pentru prima oară. Pur și simplu în fiecare
an m-am simțit cuprinsă de spiritul Crăciunului și eram atât de euforică încât
pot să jur că radiam de fericire. În absolut fiecare an prima ninsoare
simboliza pentru mine începutul celei mai frumoase luni din an, începutul lunii
bucuriei și bunătății.
Dar nu și anul acesta.
Efectiv nu am simțit nimic, a fost ca un film prost. Nu eram bucuroasă că
ninge, ba din contră, eram chiar dezamăgită, fapt care mă întrista și mai tare.
Cum adică, eu să nu mă bucur de prima ninsoare!? Nu se poate așa ceva. M-am
băgat în pat și am reflectat la subiectul ăsta și mi-am dat seama ce lipsea
față de anii trecuți. Fiecare ninsoare de care m-am bucurat era o ninsoare
abundentă, practic se vedea cu ochiul liber cum se depune zăpada și cum se
adună nămeții pe marginea drumurilor. Dar cel mai important aspect e că era
DECEMBRIE!!! De aia îmi plăcea zăpada și făceam o conexiune directă cu
Crăciunul și de asta nu m-a bucurat de prima ninsoare de anul acesta. În
decembrie , ninsoarea înseamnă Craciun dar în noiembrie simbolizează doar
scăderea temperaturii.
Oricum, ședințele cu
voluntarii de la cel mai frumos festival de iarnă încălzesc pe oricine și nu m-au
lăsat nici pe mine să îngheț. În Sfântu Gheorhe se pregătește cel mai frumos
festival de iarna, Povestea Din Ajun/Karacsony Mesei, dar asta e o poveste pe
care o să o spun data viitoare. Până atunci bucurați-vă de zăpadă(dacă puteți)
și feriți-vă de răceli, vă pup!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu