Ploi de toamnă şi importanţa perspectivei.

"Ceea ce auzi e o opinie, nu adevărul. Ceea ce vezi e o perspectivă, nu realitatea."
                                                                                                -Marcus Aurelius



Proba A:

Ploi de sentimente. S-a instalat atmosfera de oboseală generală, a murit spiritul de aventură,s-au dus nopţile de vară pe care le pierdeai pe afară fără să îţi pese de frig sau ploaie. E anotimpul ideal să te acoperi cu cărţi şi filme, să răspunzi cu " Am ceva treabă." de câte ori eşti chemat undeva şi să îţi îngropi viaţa socială. Ai aşteptat toată vara să îi spui fetei din liceu că o placi, ţi-ai tot spus că ai timp dar uite că vara s-a dus şi de la lumina asta rece şi cu toată umiditatea de afară parcă nici nu mai e aşa frumoasă. Lasă, mai ai o ocazie vara viitoare, acum, înapoi la seriale şi la plâns de milă.

Proba B: 
Ploi de emoţii. Tu alegi cum îţi petreci toamna, e un anotimp aşa frumos, de ce să nu-l tratezi ca pe o vară tardivă şi să profiţi de fiecare moment, să radiezi de fericire şi să oboseşti pe toată lumea cu cheful tau de viaţă? Ai ratat iubirea de-o vară? Nicio problemă. Trăieşteţi iubirea de-o vară toamna asta. Da, e frumos să te bucuri de stele şi să priveşti apusul vara, dar şi sunetul ploii şi frunzele căzute sunt tot imagini artistice frumoase din natură. Orice poate fi frumos dacă ştii cum să te uiţi, chiar şi toamna.


În concluzie, e totul legat de perspectivă, de gândire. Singur îţi induci senzaţia de astenie de toamnă în loc să te bucuri de fiecare zi. Îţi faci toamna cum vrei tu, de ce să nu o faci frumoasă?

Septembrie.

     S-a dus vara, s-a dus împreună cu toate speranţele noastre la o iubire de o vară, cu toate şansele noastre de a sta la soare până devenim creole, cu toate ocaziile baieţilor să te ţină în braţe sub pretextul că vor să te arunce în piscină, cu toate nopţile petrecute sub seninul cerului, cu ochii îndreptaţi spre stele.
     Da, vara ne-a luat multe lucruri când a plecat. Ne-am trezit in pragul  toamnei, un sezon melancolic în care să jelim pierderea verii în favoarea timpului. Zilele lungi şi senine sunt tot mai scurte şi reci, statul pe iarba devine statul in noroi şi cum să te uiţi la stele undeva în liniştea pustietăţii când nu poţi să stai 10 minute afară fără să tremuri?
     Din fericire până să ajungem la momentele astea putem să ne bucurăm de luna Septembrie, o lună de tranziţie între euforia nopţilor de vară şi tristeţea dimineţilor ploioase de toamnă, o lună imprevizibilă în care nu poţi prezice vremea.
     Iubesc luna asta. E ca şi cum după o lungă relaţie cu vara ai nevoie de un capitol de încheiere iar Septembrie te ajută să treci peste în 3 paşi:

         1. Vremea schimbătoare. Te dezobişnuieşte de zilele lungi şi calde în care puteai să stai afară până răsărea soarele, îţi sugerează că e cazul să îţi rearanjezi dulapul şi să ascunzi pantalonii scurţi făcând loc pentru pulovere dar totuşi te lasă din când în când să te bucuri de o zi mai caldă, asemănătoare unei zile de vară. După o relaţie adevărată, cu altă persoana, Septembrie ar fi fost prietenul ăla care vine la tine acasă şi colectează majoritatea dovezilor care confirmă că ar fi fost o relaţie iniţială dar îţi lasă totuşi o amintire ştiind că a fost un capitol important în viaţa ta.

       2.Începe şcoala. Te întâlneşti cu toţi prietenii, cu colegii, cu profesorii, cu fel de fel de persoane care îţi pun veşnica întrebare "Cum a fost vara asta?" . Prietenul care te ajută să treci peste o relaţie, te-ar fi lăsat să povesteşti, să te descarci.

       3.Retragerea. Se retrage din ecuaţie când ştie sigur că eşti deja îngropat în muncă respectiv când e deja Octombrie şi se cam adună temele şi nu mai ai timp să jeleşti după vară.

     Plecarea verii o să ne afecteze mereu, dar întotdeauna o să fie Septembrie să ne aline durerea şi să ne ajute să trecem peste, aşa e şi în viaţă, după fiecare despărţire vine acel prieten care te ridică de la pământ.