A trecut un an de la ultima mea postare. Nu știu ce s-a întâmplat, poate mi-am pierdut inspirația pe moment sau poate nu mi s-a mai părut un lucru important, cert este că m-am trezit azi dimineață cu un chef nebun de scris, chiar și ceva banal. Mă gândeam de câteva zile să încep din nou să scriu iar noaptea trecută mi-au fugit tot felul de idei prin cap.
Pot să spun că am avut un an destul de plin. Plin de momente frumoase, de nopți pierdute de discuții inutile, ba chiar mi-am vopsit părul mov! Au avut loc multe schimbări în ultimul an, noi prieteni, noi experiențe, noi aventuri... Dar cred că cel mai mult m-am schimbat eu și nu datorită culorii părului. Am simțit o oarecare maturizare, am simțit nevoia să fac schimbări în viața mea în așa fel încât să îmi fie mie bine nu să le fac altora pe plac. Am învățat să mă controlez, că unele lucruri trebuie spuse iar altele e mai bine să rămână nespuse. Dar cel mai mult mă bucur că am realizat că important este să fiu fericită nu să împlinesc așteptările și dorințele celorlalți.
Dacă nu fericirea, atunci care este cel mai important lucru? Dacă nu am pune atâta accent pe lumea materială, oare cum ar fi lumea? Cum ar fi să nu ne judecăm după mărimea ecranului de la telefon sau după grosimea portofelului? Cum ar fi sa nu ne speriem de un coș sau de câteva kilograme in plus? Cum ar fi să vedem frumosul în oameni după personalitate și comportament, nu după aspect?
Sunt câteva întrebări banale pe care ni le punem toți și la care toți așteptăm un răspuns, dar nu ne dăm seama că noi ne-am stabilit standardele astea care nu ne permit să fim fericiți, care ne fac să ne căutăm defectele și care ne fac sa ne urâm în loc să ne iubim. Vrem toți o schimbare dar totuși nimeni nu e dispus să o facă, așa că suntem condamnați să fim nefericiți într-o lume tristă pe care noi am creat-o de bună voie și nesiliți de nimeni.
P.S. Chiar îmi pare rău că m-am lăsat anul trecut de treaba asta cu blog-ul, promit că de data asta o să mă țin de treabă fără să îmi pese de cine și cât îmi judecă munca!
