Cică prințese.

     Poate că nu avem toți sânge albastru și poate că nu toți locuim în castele. Cert e că majoritatea fetelor și-au dorit măcar o dată să fie prințese, sau cel puțin să arate ca una. Faptul că știi să aplici un ruj puternic sau că defilezi în pantofi cu toc nu te face prințesă! Nici frumusețea, nici rochiile lungi nici răsfățul nu te fac prințesă. Mentalitatea contează! Eu așa cred. Să facem un exercițiu de imaginație. Vezi o fată, nu e cea mai frumoasă dar nu e nici urâtă. Rochia ei de culoarea bujorilor atinge podeaua. Respectiva se împiedică și începe să înjure mai urât ca un suporter pe stadion. Poți să o numești prințesă? Alta pare că plutește când merge pe tocuri, dar după ce trece pe lângă tine singurul miros pe care îl simți e unul de transpirație și nu, nu e de la tine. Asta e o prințesă? În urma celei care merge pe tocuri vine o domnișoara superbă. Începi să discuți cu ea și îti spune că s-a întors dintr-o țară străină. Curios, întrebi unde a fost. Ea răspunde: ” Păi, în Burj Al Arab”. Eșec total, cine a mai văzut prințese în halul ăsta de proaste!? Dezamăgit, te duci spre casă. Treci pe lângă o fată căreia nici nu îi dai atenție. O lovești puțin cu umărul din greșeală și ea scapă o carte. Nătângă, se apleacă să o ia. Cum nu ai văzut-o tu nu au văzut-o nici alții, așa că nu e obișnuită cu cavalerismele. Soarta face că și tu te întinzi după carte si îi atingi mâna. Și ce piele fină are! Îi simți și parfumul. Nimic înțepător, ceva modest, exact ca ea. Îți ceri scuze și ea roșește instantaneu. Apoi pleacă. A doua zi o vezi iar. A cumpărat mâncare pentru fiecare suflet flămând de pe stradă, fie el om sau câine. Fata asta e o prințesă! Nu contează cum arată, fiecare fată are posibilitatea să fie o prințesă, ține de mentalitate. Fetelor, hai să lăsăm aparențele deoparte și să ne axăm pe ce contează cu adevărat: sufletul. Nicio rochie nu o să te facă să te simți așa prințesă cum o să te facă să te simți zâmbetul pe care îl aduci pe buzele cuiva.

Sunt oameni și oameni.

         Toată lumea are nevoie de cel puțin un umăr pe care să plângă. Așa au apărut prietenii. Indiferent dacă se ascunde în sufletul colegei de bancă sau în al băiatului din a 11-a, singurele calități pe care le necesită acest post sunt abilitatea de a păstra secrete și cea de a da sfaturi sincere. Și totuși, sunt atâtea tipuri de prieteni... Cu unii încă nu te-ai obișnuit, îi cunoști de puțin timp și nu ești sigur dacă îi poți numi prieteni sau doar cunoștințe. Încerci să îi descoperi și să îi înțelegi. Pe alții îi știi de la grădiniță. V-ați certat mult, ați râs mult... Sunt persoanele care indiferent cu ce îți greșesc o să primească și a doua șansă, și a treia, și a patra... Au fost lângă tine în momentele grele și în funcție de situație ți-au oferit fie o mângâiere liniștitoare, fie un pumn zdravăn să te trezești la realitate. Alții pleacă din viața ta fără niciun motiv, și lasă în urma lor un gust amar de care nu mai poți să scapi. Mulți îți sunt prieteni doar pentru că nu se pot integra în cercurile pe care și le doresc sau pentru că toți i-au părăsit. Sau pur și simplu nu mai e nimeni dispus să îi asculte laudându-se. Și ultimul dar nu cel din urmă, e prietenul pe care te poți baza mereu. Care se comportă ca un frate fără să urmărească ceva. Pe care dacă îl suni noaptea și îi spui că ai probleme, se dă jos din pat și vine până la tine să îți ofere o îmbrățișare călduroasă. Puțini însă ajungem să avem parte de așa ceva . De ce? Din două motive: în primul rând așteptăm lucruri pe care nu le merităm. Nu poți să ceri cuiva să îți fie mereu alături dacă tu ești ocupat de câte ori are el probleme. Și în al doilea rând, respingem. Ne-am obișnuit să vedem doar răul în oameni. Să presupunem că nu ne pot păstra secretele deși nu le-am dat nicio șansă să dovedească. Plecăm de la premisa că fiecare caracter plăcut este doar o mască pentru un scop întunecat, dar dacă nu este? Dacă în spatele caracterului plăcut nu se ascunde decât un suflet bun și curat cu intenții pure? Nu o să aflăm niciodată. Pentru că într-o lume în care am fost răniți de atâtea ori de zmei și vrăjitoare, ne ferim și de zânele bune.